Marcusanu Calin
S-au întreprins la sfârşitul lunii aprilie mai multe controale în spitale, pentru verificarea măsurilor de vigilenţă împotriva infecţiilor nozocomiale. De asemenea, şi alte controale se tot anunţă şi în urma acestora se dau amenzi usturătoare cu ocazia constatării diferitelor deficienţe în funcţionare (mă întreb oare cine plăteşte aceste amenzi, nu tot spitalul, din banii noştri, ai contribuabililor?). Aceste controale mi se par mai mult un exerciţiu de imagine al celor aflaţi deasupra unităţilor medicale vizate, nu ştim până la ce nivel, decât dorinţa de remediere a erorilor şi schimbare în mai bine. Pentru că, în fond, cei de la conducerea spitalelor au fost numiţi (politic) tot de cei care trimit acum controalele. Iar acestea au loc mai mult atunci când se întâmplă o mare tragedie (din nefericire au fost multe, nu le mai reamintim) sau cu ocazia unui scandal de presă, în urma unei anchete jurnalistice care descopera ceea ce probabil persoanele responsabile ştiu dar sunt complice la starea de fapt iar cei care ar trebui să controleze real sunt şi ei prinşi în acelaşi joc de interese.
S-a vorbit de mai multe ori despre necesitatea numirii la conducerea spitalelor a unor funcţionari cu studii serioase de management spitalier. Un manager de spital „poate fi şi un economist sau un jurist, aşa cum un medic bun poate să nu fie şi un bun manager” îmi spunea fostul manager de la Institutul Marius Nasta, prof. dr. Paul Stoicescu, care mai înainte de a fi numit în funcţie în urma cu cca 20 de ani (pentru un mandat de 10 ani) urmase 3 ani de cursuri de management spitalier (în străinătate, dacă încă la noi această ştiinţă nu este suficient stăpânită).
Dar, numirea fără competenţele tehnice necesare la conducerea unui spital reprezintă de fapt „un cadou” făcut cuiva pentru „merite” politice, ori aici mi se pare că se face o confuzie: pentru merite politice e ok să primeşti o funcţie în partid dar nicidecum într-un spital în care sunt îngrijiţi bolnavi şi în care un bun politician poate fi un foarte rău manager.
Oricum, când se „împart” spitalele, ele nu mai trebuie privite ca „vaci de muls” şi nu mai trebuie oferite „cadou” cuiva. Un spital este o întreprindere cu foc continuu, cu o sumă uriaşă de responsabilităţi, nu un resort hotelier.
