22
None

Manifestări cutanate în bolile inflamatorii intestinale (text adaptat)

Ana Cutoiu, Spitalul Clinic Colentina, București; Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București,
Tudor Stroie, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București; Institutul Clinic Fundeni, București,
Mircea Diculescu, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București; Institutul Clinic Fundeni, București

Bolile inflamatorii intestinale (BII), reprezentate de boala Crohn (BC) și de rectocolita ulcero-hemoragică (RCUH), sunt afecțiuni cronice, cu evoluție caracterizată prin perioade de acutizare și perioade de remisiune. Chiar dacă principalul organ implicat este tractul digestiv, BII nu trebuie considerate doar boli ale tractului gastro-intestinal, deoarece pot avea de multe ori implicații sistemice și pot afecta diverse alte organe.

Manifestările cutanate din BII sunt frecvente și cuprind un spectru larg de leziuni, ele putând fi de multe ori severe sau debilitante.
Pielea și mucoasa orală sunt ușor accesibile examinării, la nivelul lor putând fi întâlnite manifestări extraintestinale cutanate la pacienții cu BII. Manifestările cutanate pot debuta fie inaugural, ducând la diagnosticul de BII, fie în același timp cu simptomatologia gastro-intestinală sau oricând în evoluția bolii. Ele se regăsesc la aproximativ 15% dintre pacienții cu BII, însă în special la cei cu BC, unde pot afecta până la 43% dintre pacienți.

Manifestări cutanate specifice BII
Fistulele și fisurile. Încadrarea acestora ca manifestări extraintestinale cutanate ale BII este controversată, ele putând fi considerate doar o extensie a BC. Sunt prezente la aproximativ 36% dintre pacienții cu BC. Sunt întâlnite mai frecvent la pacienții cu afectare colonică față de cei cu afectare de intestin subțire.
BC orală se regăsește la 8-9% dintre pacienții cu BC, fiind o extindere a inflamației granulomatoase la nivelul cavității bucale. Se poate prezenta cu leziuni „în piatră de pavaj”, ulcerații profunde liniare, edemațiere la nivelul buzelor, limbii sau obrajilor sau mucogingivită.
BC metastatică reprezintă extensia inflamației granulomatoase la site-uri care nu sunt în contiguitate cu tubul digestiv. Chiar dacă se pot localiza oriunde, leziunile metastatice se regăsesc cel mai frecvent la nivelul extremităților. Organele genitale și fața sunt rareori afectate. Leziunile se prezintă ca plăci, noduli, ulcerații, abcese sau fistule, iar severitatea lor nu este corelată cu severitatea afectării gastro-intestinale. Rezecția chirurgicală a segmentului intestinal afectat de BC nu garantează remisia leziunilor cutanate.

Manifestări cutanate reactive, inflamatorii
Manifestările cutanate reactive sunt generate de BII.
Eritemul nodos (EN) este cea mai comună formă clinică de paniculită septală, fiind cea mai frecventă manifestare extraintestinală cutanată, afectând aproximativ 4-6% dintre pacienții cu BII. Acesta are o incidență mai mare la pacienții cu BC și apare în special la femeile tinere.
Clinic, se caracterizează prin apariția de noduli subcutanați simetrici, de culoare roșie-violacee, dureroși, cu diametrul de 1-5 cm, localizați preponderent pe fața extensoare a extremităților inferioare, în special în zona tibială anterioară.
Diagnosticul poate fi pus clinic, biopsia fiind rareori necesară.
EN urmează în paralel evoluția BII, însă severitatea acestuia nu se corelează cu severitatea puseului de BII. Tratamentul BII duce la remisiunea EN fără a lăsa cicatrice.
Tratamentul constă în măsuri suportive pentru cazurile ușoare, iar pentru cele severe, tratamentul cu corticosteroizi poate fi considerat în prima linie. Cazurile rezistente sau cele cu relapse-uri frecvente pot necesita tratament imunomodulator.
Ulcerațiile aftoide bucale reprezintă cea mai frecventă manifestare cutanată orală la pacienții cu BII, fiind prezente la aproximativ o treime dintre aceștia. Leziunile se caracterizează prin ulcerații multiple, superficiale, cu halou eritematos, acoperite de exudat fibrinos. Tratamentul constă în tratamentul BII, putând fi însoțit și de tratament local, suportiv. Ulcerațiile de dimensiuni mari, rezistente la tratament, în special la pacienții fumători, trebuie biopsiate pentru excluderea unui carcinom scuamos.
Vasculita necrotizantă  se caracterizează prin leziuni inflamatorii ale vaselor de sânge, cu necroza peretelui vascular, manifestată clinic ca o purpură palpabilă care evoluează spre ulcerații și gangrenă, cu localizare tipică la nivelul membrelor inferioare. Este actualmente considerată manifestarea clinică a unui grup de afecțiuni cu etiopatogenii diferite.
Tromboza se datorează faptului că BII conferă un status procoagulant, pacienții cu BII având un risc de 2,8 mai mare pentru tromboembolismul venos.

Afecțiuni cutanate fără similitudini patogenice sau histopatologice cu BII
Psoriazisul este o boală inflamatorie, cronică, multifactorială care se manifestă prin prezența unor plăci si placarde eritemato-scuamoase, cu scuame fine alb-sidefii pe suprafață, localizate la nivelul extensorilor, trunchiului și scalpului (psoriazis vulgar în plăci – cea mai frecventă formă de psosiazis, asociată cu BII). Asocierea dintre psoriazis și BII se caracterizează prin forme ușoare de afectare cutanată, acesta având un debut independent de cel al bolii intestinale. Asocierea este mai frecventă între psoriazis și BC, iar pacienții cu psoriazis prezintă un risc mai mare de a dezvolta BC. Pacienții cu psoriazis prezintă scăderea diversității și cantității microbiotei intestinale, similar cu pacienții diagnosticați cu BII. Datele din literatură arată aspecte comune atat din punct de vedere al genotipului, cât și clinic și imunologic între cele două boli, fapt care este important in dezvoltarea liniilor de tratament benefice ambelor afecțiuni.
Hidradenita supurativă (HS) este o boală inflamatorie, cronică, recurentă  si debilitantă care afecteaza foliculul pilos din zone bogate în glande apocrine (axilar, inghinal și anogenital), caracterizată clinic prin noduli durerosi, abcese, fistule și vindecare prin cicatrici deformante. HS și BII prezintă caracteristici genetice și imunologice comune, asociindu-se mai frecvent cu BC. Un rol important îl are alterarea microbiotei intestinale, care determină răspunsuri imune aberante, fiind la baza teoriei axei intestin-piele.
Rozaceea este o afecțiune dermatologică inflamatorie, cronică caracterizată clinic prin eritem persistent, papule, pustule, telangectazii si flushing la nivelul feței. Rozaceea se asociază cu ambele afectiuni digestive, având mecanisme genetice si imunologice comune, precum și asemănări în alterarea florei microbiene intestinale. Obezitatea și fumatul reprezintă factori de risc comuni în ambele boli.
Dermatita atopică este caracterizată prin distrugerea barierei cutanate prin mecanism inflamator mediat imunologic. Clinic, se manifestă prin prurit și leziuni cutanate recurente de tip eczematos. Datele din literatura de specialitate arată o asociere mai frecventa a dermatitei atopice cu BC.
Vitiligo și acrodermatita enteropatică sunt afecțiuni cutanate care se ascociază cu BII (mai ales cu BC), însă într-un procent mai scăzut.

Comentarii


Pentru a putea preveni atacurile de securitate de tip spam, avem nevoie să stocăm datele pe care le-ați introdus și ip-ul dumneavoastră în baza de date. Aceste date nu vor fi folosite în alte scopuri decat prevenirea atacurilor. Sunteți de acord să stocăm aceste date ?
Notă : Comentariile pot fi adăugate doar în cazul în care v-ați dat acordul pentru stocarea datelor

Introduceti textul din imagine
captcha